Fabula

    Fabula este o specie a genului epic, în care se critică defecte omeneşti prin intermediul obiectelor sau al fiinţelor necuvântătoare. Fabula are două părţi ( naraţiune şi morală ) şi un mesaj cu caracter educativ.

    Textul “Câinele şi căţelul”, de G. Alexandrescu este o fabulă, pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text.
...................................................................

    În primul rând, este un text epic. Are acţiune, personaje, narator. Acţiunea este simplă. Câinele Samson .......................................................

    Personajele sunt................................ Naratorul povesteşte la persoana a III-a.
...........................................................................
....................................................................

    În al doilea rând, textul este fabulă, pentru că, prin intermediul unor animale, sunt criticate de fapt defecte umane. Samson este tipul omului omului laudaros si viclean iar Samurache tipul omului naiv...........

Samurache este tipul omului ............................

..........................................................................

....................................................

    În al treilea rând, textul are o structură specifică fabulei. Prima parte conţine ...........................,

iar a doua parte........................................
................................................................... 
..............................................................

    În sfârşit, textul este fabulă, pentru că are un mesaj cu caracter educativ. Învăţăm de aici.....

În concluzie, textul « Câinele şi căţelul » este o fabulă, pentru că................................................

CUPRINS

Argumentarea faptului că textul "Câinele şi căţelul" este o fabulă

    a) specie  a genului epic - are:

            - acţiune - rezumat;

            - personaje - enumerare;

            - narator;

   b) prin intermediul unor animale, critică defecte omeneşti:

            - demagogia ( Samson ) - explicaţie, citate;

            - îngâmfarea (Samson) - explicaţie, citate;

            - naivitatea (Samurache) - explicaţie, citate;

            - etc.

   c) are o structură specifică:

            - textul narativ;

            - morala (învăţătura);

  d ) caracterul educativ al mesajulu

    Fabula este o creaţie epică, în versuri sau în proză, în care autorul, prin intermediul animalelor, plantelor sau obiectelor personificate, satirizează defecte sau moravuri omeneşti cu scopul de a le îndrepta.
Fabula cuprinde două părţi: întâmplarea propriu-zisă şi morala sau învăţătura care se desprinde din text, direct sau indirect.
    În opera „Câinele şi căţelul” autorul pune în discuţie prin intermediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalităţii între semeni. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al cărui ţel ascuns să parvină prin ipocrizie, iar căţelul întruchipând omul naiv care crede cu uşurinţă vorbele auzite.
    Acţiunea aduce în prim-plan o întâmplare prin intermediul personajelor animaliere. Întâmplarea propriu-zisă începe cu vorbele arogante ale dulăului     Samson care îşi exprimă indignarea faţă de pretenţia celor mai puternici, precum lupii, urşii şi leii, că „preţuiesc ceva” prin originea lor nobilă. El consideră că acest aspect este o întâmplare. În acest fel el critică lipsa de modestie a celor mai puternici ca el.
    În spijinul ideilor sale, aduce exemplul ţărilor civilizate în care există egalitate şi exemplul propriu. Samurache, încurajat de cuvintele lui Samson, intervine exprimându-şi afecţiunea şi bunele intenţii, tratându-l ca pe un frate. Samson este uimit de îndrăzneala acestuia, îi răspunde urât: „potaie”, „lichea neruşinată”, chiar îi promite bătaie. Aici reiese falsa modestie, ipocrizia acestuia şi naivitaea omului de rând faţă de vorbele celor puternici.
    Morala este simplă: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decât el, iar în faţa celor slabi dorea să menţină diferenţa de poziţie socială. Dialogul este utilizat în convorbiera dintre personaje pentru a scoate în evidenţă trăsături ale caracterului acestora: ipocrizia şi naivitatea.
    Personificarea este figura de stil predominantă. Celelalte figuri de stil folosite: epitete, repetiţii, enumeraţii, comparaţii subliniază oralitatea stilului şi naturaleţea dialogului.
    Aducând aceste argumente opera „Câinele şi căţelul” este o fabulă.