I.
STATUTUL DISCIPLINEI
Limba şi literatura română are un statut important în structura examenului de bacalaureat, prin ponderea sa reflectată în prezenţa celor două forme obligatorii
de evaluare a performanţelor: în competenţele lingvistice de comunicare orală în limba română şi în competenţele generale şi specifice formate pe durata învăţământului secundar superior, liceal
(proba scrisă), probă comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările.
Curriculumul liceal, care stabileşte
principiul studierii limbii şi literaturii române din perspectivă
comunicativ-funcţională, pune accent pe latura formativă a învăţării, fiind
centrat pe achiziţionarea de competenţe, fapt care a determinat precizarea, în
programa de bacalaureat, a competenţelor de evaluat şi a conţinuturilor din
domeniile: A. literatura română, B. limbă şi comunicare.
Proba scrisă vizează competenţele de receptare şi de producere a mesajelor scrise (inclusiv
a unor mesaje care transpun în scris strategii şi reguli de exprimare orală) şi conţinuturi asociate acestora, în
conformitate cu programa şcolară pentru disciplina limba şi literatura română:
filiera teoretică – profil real, filiera tehnologică – toate profilurile şi
specializările, filiera vocaţională – toate profilurile şi specializările (cu
excepţia profilului pedagogic). Structura subiectelor permite rezolvarea acestora în 3 ore şi este în conformitate cu prezenta programă de
examen.
Evaluarea competenţelor
lingvistice de comunicare orală în limba română se
aplică în receptarea mesajelor orale şi scrise şi în producerea unor tipuri
de discurs (descriptiv, informativ, narativ, argumentativ) exersate în cadrul învăţământului
liceal. Subiectele cuprind texte literare şi nonliterare, la prima vedere, precum şi itemii corespunzători evaluării competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate din prezenta programă. Subiectele vor avea
un grad de complexitate care să permită tratarea integrală a acestora în maximum
10 – 15 minute.
II.
COMPETENŢE DE EVALUAT
Prin susţinerea examenului de bacalaureat la această disciplină, elevul va trebui să facă
dovada următoarelor competenţe dobândite în ciclul inferior şi în cel superior de liceu (clasele a IX-a – a XII-a), corelate cu anumite conţinuturi parcurse în cele două cicluri liceale:
1. Utilizarea corectă
şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de
comunicare
Competenţe specifice
|
Conţinuturi
asociate
|
1.1. Utilizarea
adecvată a strategiilor şi a regulilor
de exprimare orală în monolog şi în dialog, în vederea realizării
unei comunicări corecte, eficiente şi personalizate, adaptate unor situaţii de comunicare diverse
|
–
reguli ale
monologului (contactul vizual cu auditoriul; raportarea la reacţiile
auditoriului şi în condiţii de examinare), tehnici de construire a
monologului; tipuri de monolog: povestire/relatare orală, descriere orală,
monolog informativ, monolog argumentativ, exprimarea orală a reacţiilor şi a
opiniilor privind texte literare şi nonliterare, filme artistice şi
documentare, spectacole de teatru, expoziţii de pictură etc.; adecvarea la
situaţia de comunicare (auditoriu, context) şi la scopul comunicării
(informare, argumentare/persuasiune etc.)
– reguli
şi tehnici de construire a dialogului (atenţia acordată partenerului,
preluarea/redarea cuvântului la momentul oportun, dozarea participării la
dialog etc.); tipuri: conversaţia, discuţia argumentativă, interviul
(interviul publicistic, interviul de angajare); adecvarea la situaţia de
comunicare (partener, context etc.) şi la scopul comunicării (informare,
argumentare/persuasiune etc.); argumentare şi contraargumentare în dialog
–
stilurile
funcţionale adecvate situaţiei de comunicare
–
rolul
elementelor verbale, paraverbale şi nonverbale în comunicarea orală: privire,
gestică, mimică, spaţiul dintre persoanele care comunică, tonalitate, ritmul
vorbirii etc.
|
1.2. Utilizarea
adecvată a tehnicilor de redactare şi a formelor exprimării scrise
compatibile cu situaţia de comunicare
în elaborarea unor
texte diverse
|
–
reguli
generale în redactare (structurarea textului, adecvarea la cerinţa de
redactare, adecvare stilistică, aşezare în pagină, lizibilitate)
–
relatarea
unei experienţe personale, descriere, povestire, argumentare, ştiri, anunţuri
publicitare, corespondenţă privată şi oficială; cerere, proces-verbal,
curriculum vitae, scrisoare de intenţie, scrisoarea în format electronic
(e-mail)
–
exprimarea
reacţiilor şi a opiniilor faţă de texte literare (studiate sau la prima
vedere) şi nonliterare, argumentare, rezumat, caracterizare de personaj,
analiză, comentariu, sinteză, paralelă, eseu structurat, eseu liber/nestructurat
–
normele
citării
–
normele limbii literare la nivelurile:
ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual
|
1.3. Identificarea particularităţilor
şi a funcţiilor stilistice ale limbii în
receptarea diferitelor tipuri de
mesaje/texte
|
– limbaj standard,
limbaj literar, limbaj colocvial,
limbaj popular, limbaj regional,
limbaj arhaic;
argou, jargon
–
expresivitatea în limbajul comun şi în limbajul poetic
|
1.4. Receptarea
adecvată a
sensului/sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de texte orale sau
scrise
|
–
texte
literare (proză, poezie, dramaturgie); texte nonliterare,
–
memorialistice,
epistolare, jurnalistice, juridic-administrative, ştiinţifice, argumentative,
mesaje din domeniul audio-vizualului
–
sens denotativ
şi sensuri conotative
– elemente care înlesnesc sau perturbă receptarea:
canalul, codul, contextul
–
ficţiune,
imaginaţie, invenţie; realitate, adevăr
–
scopul
comunicării: informare, delectare, divertisment etc.
–
reacţiile receptorului: cititor, ascultător
|
1.5. Utilizarea adecvată
a achiziţiilor lingvistice în producerea şi în receptarea
diverselor texte orale şi scrise, cu
explicarea rolului
acestora în construirea mesajului
|
– componentele şi funcţiile actului de comunicare
– niveluri ale receptării şi producerii textelor
orale şi scrise: fonetic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic,
stilistico-textual, nonverbal şi paraverbal
– normele limbii literare la toate nivelurile:
fonetic, ortoepic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic,
lexico-semantic, stilistico-textual
– tipuri textuale şi structura acestora: narativ,
descriptiv, informativ, argumentativ
– discursul politic, discursul publicistic
– rolul verbelor în naraţiune; rolul adjectivelor
în descriere
– rolul formulelor de adresare, de iniţiere, de
menţinere şi de închidere a contactului verbal în monolog şi în dialog
|
2. Utilizarea adecvată a strategiilor de comprehensiune şi de interpretare, a modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea textelor literare şi nonliterare
Competenţe specifice
|
Conţinuturi
asociate
|
2.1. Identificarea temei şi a modului de reflectare a acesteia în textele studiate sau în texte la
prima vedere
|
– temă,
motiv/motive identificat(e) în texte, viziune despre lume
– genuri
literare: epic, liric, dramatic
– modul
de reflectare a unei idei sau a unei teme în mai multe opere literare,
aparţinând unor genuri sau epoci diferite
|
2.2. Identificarea şi analiza principalelor componente de
structură, de compoziţie şi de limbaj specifice textului narativ
|
– particularităţi
ale construcţiei subiectului în textele
narative
– particularităţi ale compoziţiei în textele narative:
incipit, final, episoade/secvenţe narative, tehnici narative
– instanţele comunicării în textul narativ
– construcţia
personajelor; modalităţi de caracterizare a personajului; tipuri de personaje
– tipuri
de perspectivă narativă
– specii epice: basm cult, nuvelă, roman
– registre
stilistice, limbajul personajelor, limbajul naratorului
– stilul direct, stilul indirect, stilul indirect
liber
|
2.3. Identificarea
şi analiza principalelor
componente de structură şi de limbaj specifice textului dramatic
|
– particularităţi
ale construcţiei subiectului
în textul dramatic
– particularităţi
ale compoziţiei textului
dramatic
– modalităţi de caracterizare a personajelor
– registre stilistice,
limbajul personajelor, notaţiile autorului
– specii dramatice: comedia
– un text dramatic postbelic
– creaţie
dramatică şi spectacol
– cronica de spectacol
|
2.4. Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de
limbaj în textul poetic
|
–
titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie,
elemente de recurenţă: motiv poetic, laitmotiv, simbol central, idee poetică
– sugestie
şi ambiguitate
– imaginar
poetic, figuri semantice (tropi); elemente de prozodie
– poezie
epică, poezie lirică
– instanţele
comunicării în textul poetic
|
2.5. Compararea unor viziuni despre lume, despre condiţia umană
sau despre artă reflectate în texte literare, nonliterare sau în alte arte
|
–
viziune despre lume, teme şi motive,
concepţii despre artă,
sensuri multiple ale textelor
literare
–
limbajul literaturii,
limbajul cinematografic,
limbajul picturii; limbajul muzicii (pentru
proba orală)
|
2.6. Interpretarea textelor studiate sau la prima vedere prin
prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de lectură
|
– lectură critică: elevii evaluează ceea ce au citit; lectură creativă: elevii
extrapolează, caută interpretări personale, prin raportări la propria
sensibilitate, experienţă de viaţă
şi de lectură
|
3. Punerea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale/literare
Competenţe
specifice
|
Conţinuturi
asociate
|
3.1. Identificarea şi explicarea relaţiilor dintre
operele literare şi
contextul cultural în care au apărut acestea
|
– trăsături ale curentelor culturale/literare reflectate
în textele literare studiate sau în texte la prima
vedere
|
3.2. Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului
cultural românesc, prin integrarea şi relaţionarea cunoştinţelor asimilate
|
–
curente
culturale/literare în secolele XVII-XVIII: umanismul
şi iluminismul
–
perioada modernă:
a. secolul al
XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (perioada paşoptistă; criticismul junimist)
b. curente
culturale/literare în secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea
(romantismul, realismul, simbolismul)
c. perioada
interbelică (orientări tematice în romanul interbelic, tipuri de roman:
psihologic şi al experienţei; poezia interbelică, diversitate tematică,
stilistică şi de viziune; curente culturale/literare în perioada interbelică:
modernism, tradiţionalism; identitate culturală în context european)
d. perioada postbelică (romanul postbelic,
poezia în perioada postbelică, teatrul în perioada postbelică; curente
culturale/literare: postmodernismul)
|
4. Argumentarea în scris
şi oral a unor opinii în diverse situaţii
de comunicare
Competenţe
specifice
|
Conţinuturi
asociate
|
4.1. Identificarea structurilor argumentative
în texte literare şi nonliterare studiate sau la prima vedere
|
–
construcţia textului
argumentativ; rolul conectorilor în argumentare, structuri şi tehnici argumentative în texte
literare şi nonliterare, scrise sau orale
–
logica şi coerenţa mesajului
argumentativ
|
4.2. Argumentarea unui punct de
vedere faţă de o problematică pusă în discuţie
|
– verbe evaluative, adverbe de mod/predicative ca mărci ale
subiectivităţii evaluative,
cuvinte cu rol argumentativ, structuri sintactice în
argumentare
–
construcţia discursului argumentativ:
structuri specifice,
conectori, tehnici argumentative, eseul argumentativ
|
4.3. Compararea şi evaluarea unor
argumente diferite, pentru formularea unor judecăţi proprii
|
– interpretări şi judecăţi de
valoare exprimate în critica şi în istoria literară
– eseul structurat, eseul liber
|
PRECIZĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE
PROGRAMEI
a.
LITERATURĂ
Autori canonici:
·
Mihai Eminescu
·
Ion Creangă
·
I.L.
Caragiale
·
Titu
Maiorescu
·
Ioan Slavici
·
G. Bacovia
·
Lucian Blaga
·
Tudor
Arghezi
·
Ion Barbu
·
Mihail
Sadoveanu
·
Liviu Rebreanu
·
Camil
Petrescu
·
G. Călinescu
·
E. Lovinescu
·
Marin Preda
·
Nichita
Stănescu
·
Marin
Sorescu.
Notă. Conform programei şcolare în vigoare, examenul de bacalaureat nu implică studiul
monografic al scriitorilor canonici, ci studierea a cel puţin unui text din opera acestora. Textele
literare la prima vedere pot
aparţine atât autorilor
canonici, cât
şi altor autori studiaţi.
Pentru proba scrisă, elevii trebuie să studieze în mod aprofundat cel puţin numărul minim de
texte prevăzute în programa şcolară, aparţinând autorilor canonici
sau prozei narative, poeziei
sau
dramaturgiei româneşti despre care să poată redacta un eseu structurat, un eseu liber sau un
eseu argumentativ, în care să aplice conceptele de istorie şi teorie literară (perioade, curente
literare/culturale, elemente de analiză tematică, structurală şi stilistică) menţionate
în prezenta programă.
Tematica studiilor de caz şi a dezbaterilor
din programele şcolare, regăsită în programa de examen, poate fi valorificată în cadrul
probelor orale şi scrise, prin solicitarea argumentării unor opinii sau judecăţi de valoare pe marginea
acestora.
b. LIMBĂ ŞI COMUNICARE
Conţinuturile de mai jos vizează:
- aplicarea, în
diverse situaţii de comunicare, a normelor
ortografice,
ortoepice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecvată
a unităţilor lexico-semantice;
- aplicarea
cunoştinţelor de limbă, inclusiv
a celor dobândite în ciclul gimnazial, în
exprimarea corectă
şi în receptarea textelor studiate sau
la prima vedere.
Niveluri de constituire a mesajului
Nivelul fonetic
- pronunţii
corecte/incorecte ale neologismelor; hiat, diftong, triftong; accentul
- cacofonia;
hipercorectitudinea
- pronunţare/lectura
nuanţată a enunţurilor (ton, pauză, intonaţie)
Nivelul lexico-semantic
- variante
lexicale; câmpuri semantice
- erori semantice:
pleonasmul, tautologia, confuzia paronimică
- derivate şi
compuse (prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide), schimbarea categoriei gramaticale
- relaţii
semantice (polisemie; sinonimie, antonimie, omonimie)
- sensul corect
al cuvintelor (în special al neologismelor)
- unităţi
frazeologice (locuţiuni şi expresii)
- câmpuri
semantice şi rolul acestora în interpretarea mesajelor scrise şi orale
- sensul
cuvintelor în context; sens denotativ şi sens conotativ
Nivelul morfosintactic
- forme
flexionare ale părţilor de vorbire (pluralul substantivelor, articularea substantivelor, forme cazuale; forme flexionare
ale verbului; adjective fără grade de comparaţie; numerale etc.); valori
expresive ale părţilor de vorbire; mijloace lingvistice de realizare a
subiectivităţii vorbitorului
- elemente de
acord gramatical (între predicat şi subiect – acordul logic, acordul prin
atracţie; acordul atributului cu partea de vorbire determinată)
- elemente de
relaţie (prepoziţii, conjuncţii, pronume/adjective pronominale relative,
adverbe relative)
Nivelul ortografic
şi de punctuaţie
- norme
ortografice şi de punctuaţie în constituirea mesajului scris (scrierea corectă
a cuvintelor, scrierea cu majusculă, despărţirea cuvintelor în silabe,
folosirea corectă a semnelor de ortografie şi de punctuaţie)
- rolul semnelor
ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise
Nivelul stilistico-textual
- registre
stilistice (standard, colocvial, specializat etc.) adecvate situaţiei de
comunicare
- coerenţă şi
coeziune în exprimarea orală şi scrisă
- tipuri de
texte şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ
- stiluri
funcţionale adecvate situaţiei de comunicare
- limbaj
standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional,
limbaj arhaic; argou, jargon
- stil direct,
stil indirect, stil indirect liber
- rolul
figurilor de stil şi al procedeelor artistice în constituirea sensului
- rolul
elementelor arhaice şi regionale în receptarea mesajelor
NOTĂ: Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor
şcolare în vigoare. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2014 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.
Conform Adreselor M.Ed.C.
nr. 48.871/23 noiembrie 2005
şi nr. 31.641/3 mai 2006, începând cu anul şcolar 2006-2007, „respectarea normelor prevăzute în ediţia a II-a a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM2) este obligatorie [...]
la examenele de bacalaureat, în cadrul cărora elevii vor face dovada cunoaşterii acestora, fiind
evaluaţi ca atare“.